Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. afficher)
2. (fig.) a manifesta ostentativ o anumită atitudine.
3. a vizualiza o mărime măsurată sau rezultatul unui calcul.
4. refl. a apărea în tovărăşia cuiva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affichable)
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. affichage)
1. acțiunea de a (se) afișa sau rezultatul acțiunii respective; lipire de afișe; afișare.
2. (fig., depr.) faptul de a se afișa fără discreție; exhibiție intensivă sau indiscretă.
3. (inform.) mod de vizualizare a datelor și rezultatelor furnizate de un ordinator.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. contre-fiche)
1. (constr.) bară de lemn sau de metal care transmite solicitările de la elementele orizontale la cele verticale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affichable)
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. affichage)
1. acțiunea de a (se) afișa sau rezultatul acțiunii respective; lipire de afișe; afișare.
2. (fig., depr.) faptul de a se afișa fără discreție; exhibiție intensivă sau indiscretă.
3. (inform.) mod de vizualizare a datelor și rezultatelor furnizate de un ordinator.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. affichier)
1. loc (special amenajat) unde se fixează diferite anunțuri; loc pentru afișaj; avizier.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. arborer, it. arborare)
1. a ridica sus, a înălţa drept, a purta (un steag, un pavilion etc.).
2. a instala catargele la bordul unei nave.
3. (fig.) a afişa ostentativ o ţinută, o atitudine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autogramme)
1. telegramă pentru automobilişti, afişată la staţiile de benzină.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. avant-garde)
1. detaşament care se trimite în fruntea unei trupe în marş spre a face siguranţa pe direcţia de deplasare a acesteia; (antonim) ariergardă.
2. clasă, grup social, organizaţie politică conducătoare, care se situează pe poziţiile cele mai înaintate în cadrul unei mişcări sociale, politice, naţionale etc.
3. de ~ = care merge, care conduce.
4. mişcare literar-artistică complexă şi eterogenă, care, afişând o respingere totală a formelor consacrate şi a tradiţiei, proclamă ostentativ şi polemic necesitatea înnoirii, asumându-şi rol de precursor; avangardism.