afișa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. afficher)

1. tr. a lipi un afiș.
2. (fig.) a manifesta ostentativ o anumită atitudine.
3. a vizualiza o mărime măsurată sau rezultatul unui calcul.
4. refl. a apărea în tovărășia cuiva.

afișabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affichable)

1. care poate fi afișat.
2. (antonim) mascabil.

afișaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. affichage)

1. acțiunea de a (se) afișa sau rezultatul acțiunii respective; lipire de afișe; afișare.
2. (fig., depr.) faptul de a se afișa fără discreție; exhibiție intensivă sau indiscretă.
3. (inform.) mod de vizualizare a datelor și rezultatelor furnizate de un ordinator.

contrafișă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. contre-fiche)

1. (constr.) bară de lemn sau de metal care transmite solicitările de la elementele orizontale la cele verticale.

afișabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affichable)

1. care poate fi afișat.
2. (antonim) mascabil.

afișaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. affichage)

1. acțiunea de a (se) afișa sau rezultatul acțiunii respective; lipire de afișe; afișare.
2. (fig., depr.) faptul de a se afișa fără discreție; exhibiție intensivă sau indiscretă.
3. (inform.) mod de vizualizare a datelor și rezultatelor furnizate de un ordinator.

afișier (1)

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. affichier)

1. loc (special amenajat) unde se fixează diferite anunțuri; loc pentru afișaj; avizier.

arbora

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. arborer, it. arborare)

1. a ridica sus, a înălța drept, a purta (un steag, un pavilion etc.).
2. a instala catargele la bordul unei nave.
3. (fig.) a afișa ostentativ o ținută, o atitudine.

autogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autogramme)

1. telegramă pentru automobiliști, afișată la stațiile de benzină.

avangardă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. avant-garde)

1. detașament care se trimite în fruntea unei trupe în marș spre a face siguranța pe direcția de deplasare a acesteia; (antonim) ariergardă.
2. clasă, grup social, organizație politică conducătoare, care se situează pe pozițiile cele mai înaintate în cadrul unei mișcări sociale, politice, naționale etc.
3. de ~ = care merge, care conduce.
4. mișcare literar-artistică complexă și eterogenă, care, afișând o respingere totală a formelor consacrate și a tradiției, proclamă ostentativ și polemic necesitatea înnoirii, asumându-și rol de precursor; avangardism.