alchimie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alchimie, lat. alchemia)

1. știință ocultă din evul mediu, care urmărea prefacerea metalelor în aur și argint și aflarea unui leac. („elixirul vieții”)2. subtilitate, analiză subtilă.

cubatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cubature)

1. aflare a laturii unui cub al cărui volum este egal cu volumul unui corp dat.
2. determinare prin calcul a volumului mărginit de una sau de mai multe suprafețe.

cvadratură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. quadrature)

1. (mat.) problema construirii unui pătrat cu o arie dată.
2. calculul unei integrale definite necesar, uneori pentru aflarea ariei unui domeniu plan mărginit de o curbă închisă.
3. ~a cercului = problema (nesoluționabilă) a construirii, cu rigla și compasul, a unui pătrat cu aria egală cu a unui cerc dat; (fig.) problemă imposibil de rezolvat.
4. (astr.) poziție aparentă în care doi aștri priviți de pe Pământ au o diferență de longitudine de 90º.
5. (pl.) fazele primului și ultimului pătrar al Lunii.

necromanție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nécromancie, lat. necromantia)

1. practică obscurantistă constând în evocarea spiritelor morților pentru aflarea viitorului.

depistaj

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. dépistage)

1. acțiunea de a depista, de a descoperi pe cineva, ceva, după o cercetare meticuloasă și rezultatul ei; depistare.
2. aflare a urmei unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut.
3. (medicină) identificarea persoanelor cu o boală sau cu risc crescut de a avea o boală.
4. (medicină) mulțimea măsurilor profilactice menite să descopere anumite boli sau anumiți pacienți.

depistare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (depista)

1. acțiunea de a depista și rezultatul ei; depistaj, depistat.
2. aflare a urmei unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut; cercetare.