Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appendice, lat. appendix)
1. prelungire a intestinului gros, care porneşte de la cec2.
2. organ al unor aparate anatomice la artropode, arahnide, crustacee etc.
3. parte a unui lucru ca o prelungire a acestuia.
4. element fonic suplimentar care însoţeşte articulaţia unui sunet.
5. supliment, adaos la o lucrare; anexă.
6. (anat.) ~ ileo-cecal = mică prelungire a tubului intestinal aflată în partea inferioară a cecumului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atmosphère, gr. atmoosphaira)
1. strat de aer care înconjură unele corpuri cereşti.
2. masă de gaze aflată într-un spaţiu în care se produce o reacţie fizico-chimică.
3. (fig.) stare de spirit; mediu, cadru, ambianţă.
4. unitate de măsură a presiunii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bractée)
1. (bot.) frunză sau frunzișoară, deseori colorată, care însoțește o floare sau o inflorescență.
2. (bot.) frunzuliță verde sau divers colorată, aflată la baza pedunculului floral.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cæcal)
1. (anat.) referitor la cec, partea inițială a intestinului gros; care aparține cecului.
2. (anat.) apendice ileo-~ = mică prelungire a tubului intestinal aflată în partea inferioară a cecumului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ceinture)
1. curea lată purtată peste îmbrăcăminte.
2. ~ de salvare = dispozitiv din corpuri plutitoare care se fixează în jurul taliei, servind la menținerea unui naufragiat la suprafața apei.
3. parte a scheletului care leagă membrele de trunchi (omoplatul și clavicula, bazinul).
4. (sport) a) linie imaginară la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile, la lupte.
5. cingătoare.
6. ~ de castitate = bandaj închis cu lacăt, în trecut, pentru protejarea castității femeilor; ~ de siguranță = dispozitiv care împiedică pe pasagerii unui avion sau automobil de a fi proiectați înainte, în caz de accident.
7. fiecare din gradele de calificare a celor care practică arte marțiale.
8. ceea ce înconjură un lucru, un loc etc.
9. ~ de fortificații = zonă fortificată aflată la o distanță potrivită pentru a fi ferită de focul armelor grele ale unui eventual dușman; linie de ~ = cale ferată, șosea care înconjură un oraș.
10. ansamblu de plantații în jurul unui oraș sau de separare a unor zone ale acestuia.
11. fâșie continuă de table de oțel care formează bordajul unei nave.
12. grindă orizontală din beton armat, rezemată pe zidurile exterioare ale unei construcții, pentru a le lega între ele.
13. cadru de formă circulară.
14. ~i de radiații = fiecare dintre cele două zone de radiație corpusculară ionizată, de grosime variabilă, care înconjură Pământul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. colloïde)
1. s.m. (op. cristaloid) substanță aflată în stare de dispersie, cu aspect de gelatină, care nu poate trece printr-o membrană de pergament.
2. adj. care se prezintă în starea descrisă mai sus.
3. coloidal.