Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barrage)
1. construcţie hidrotehnică aşezată transversal pe cursul unei ape curgătoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stăvilar, zăgaz.
2. lucrare provizorie pentru a împiedica pătrunderea apei într-o zonă de lucru, a opri circulaţia rutieră etc.
4. lucrare de fortificaţie care împiedică înaintarea inamicului pe anumite direcţii.
5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca să oprească atacul inamicului.
6. întrecere suplimentară pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenţi aflaţi la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor într-un clasament.
7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizată printr-un blocaj în şirul ideilor, în exprimarea lor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cellulaire)
1. adj. de natura celulei (1); format din celule.
2. teoria ~ă = teorie potrivit căreia celula (1) constituie elementul fundamental în organizarea internă a plantelor şi animalelor.
3. regim ~ = regim special în închisori.
4. telefonie (mobilă) ~ă = legături telefonice între doi abonaţi aflaţi în interiorul zonei de acoperire sau între un abonat din acest teritoriu şi altul din ţară sau străinătate.
5. s. n. parte a unei închisori unde se află celulele (5).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. effluve, lat. effluvium)
1. emanație gazoasă a unor corpuri; emanație electrică sau magnetică.
2. (fig.) curent, flux fluid, suflu.
3. descărcare electrică, de slabă luminozitate, în jurul electrozilor aflați la o tensiune înaltă.
4. defect sub forma unor linii subțiri în evantai care apare pe o peliculă cinematografică la developare, datorită unei derulări prea rapide, când pelicula se încarcă electrostatic.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. exilarque)
1. şef politic al evreilor aflaţi în captivitatea babiloniană.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fluorescent)
1. (despre substanţe) care prezintă fluorescenţă; bazat pe fluorescenţă.
2. tub ~ = izvor de lumină bazat pe principiul descărcării electrice în vapori de mercur aflaţi într-un tub de sticlă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. interactive)
1. referitor la interacţiune, cu caracter de interacţiune.
2. (despre regimul de lucru al unui sistem de calcul) caracterizat prin împărţirea facilităţilor de calcul prin mai mulţi utilizatori, aflaţi în interacţiune permanentă cu sistemul.