Dictionar

 
 
 

metafonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. métaphonie)

1. modificare a timbrului unei vocale din tema unui cuvânt, sub influența altei vocale dintr-o silabă învecinată.
 

paradiafonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. paradiaphonie)

1. percepție în receptorul unui circuit telefonic a convorbirii dintr-un alt circuit.
 

parafonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. paraphonie)

1. tulburare a vocii, care capătă un timbru nazonant.
2. (muz.) mișcare paralelă a vocilor.
 
 
 

apsitirie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. apsithyrie)

1. afonie extremă, caracterizată prin imposibilitatea de a emite mai mult de un murmur (pierderea completă a vocii).
 
 
 

diafonometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diaphonométrie)

1. tehnica măsurării efectelor diafoniei (1) în circuitele telefonice.
 

dodecafonism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dodécaphonisme)

1. sistem muzical atonal bazat pe dodecafonie.