Rezultate secundare (African,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. africain, lat. africanus, it. africano)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Africa.
3. artă ~ă (sau artă neagră) = artă care se manifestă mai ales în sculptura antropomorfă şi animalieră, în ţesături, orfevrărie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. africanisme)
1. particularitate a limbajului francez vorbit în Africa.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. africaniste)
1. specialist în probleme, limbi sau etnologii africane; africanolog.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Afrikanistik)
1. știință care se ocupă de studiul culturilor, literaturilor și limbilor africane; africanologie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. africanité)
1. caracter specific culturii africane.
2. caracter african al unei culturi, limbi etc.
3. grup de valori comune locuitorilor din Africa.
4. lumea, civilizaţia africană.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. africaniser)
1. a face african sau a da un caracter specific african.
2. a aloca personal african unei structuri.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. africaniste)
1. specialist în probleme, limbi sau etnologii africane; africanolog.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Afrikanistik)
1. știință care se ocupă de studiul culturilor, literaturilor și limbilor africane; africanologie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. africanité)
1. caracter specific culturii africane.
2. caracter african al unei culturi, limbi etc.
3. grup de valori comune locuitorilor din Africa.
4. lumea, civilizaţia africană.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. africaniser)
1. a face african sau a da un caracter specific african.
2. a aloca personal african unei structuri.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (africanologie, cf, fr. africanologue)
1. specialist în africanologie, disciplină care are ca obiect studiul Africii; africanist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (african + -logie)
1. disciplină care studiază limbile şi civilizaţiile africane; africanistică.