Parte de vorbire: s.
Origine: (it. agenzia)
1. reprezentanţă a unei instituţii sau întreprinderi.
2. ~ telegrafică (sau de presă) = instituţie specializată care primeşte şi transmite presei ştiri şi informaţii; ~ de bilete = birou unde se vând bilete pentru spectacole, concerte etc.; ~ de voiaj = birou unde se vând cu anticipaţie biletele de călătorie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Agentur)
1. serviciu de informare, de spionaj în slujba unui stat străin, a unor interese străine.
2. casă de afaceri condusă de un agent (1); afacerile efectuate; agenţie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. charter)
1. tip de contract de transport cu avioane sau nave închiriate de o agenţie de turism ori comercială, care permite tarife mai reduse decât pe liniile regulate.
2. mod de transport la cerere, cu rezervare prealabilă, conceput pentru utilizare la capacitate maximă.
3. avion (autocar sau navă) închiriat de o agenție de turism pentru a transporta un grup de persoane la prețuri avantajoase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. comptoir)
1. birou de comerţ (în special al unui bancher); masă unde se fac plăţile în casele mari de comerţ.
2. agenţie comercială într-un stat străin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. emporium)
1. (ant.) agenţie comercială într-o ţară străină.
2. edificiu amenajat pentru operaţii şi tranzacţii comerciale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. faktoriia)
1. agenţie a unei case comerciale europene într-o ţară străină (în colonii).
2. punct pentru cumpărarea vânatului de la vânători şi pentru aprovizionarea acestora cu unelte, materiale etc. în regiunile nordice depărtate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Repräsentanz)
1. organ care reprezintă o colectivitate.
2. ~ națională = organ de stat constituit din totalitatea deputaților; ~ diplomatică = organ permanent de stat pentru relațiile externe aflat pe teritoriul unui alt stat; misiunea diplomatică.
3. agenție a unei întreprinderi comerciale.