Dictionar

agita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’/agiter, lat. agitare)

1. tr. a clătina, a flutura.
2. a ațâța, a instiga la revoltă.
3. a produce vâlvă în public.
4. refl. (fam.) a se frământa.
5. a se zbuciuma, a fi neliniștit.
 

agitare (pentru culturi de ciuperci)

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT agitare
2. FR agiter
3. EN agitate; shake
4. DE geschüttelte Pilzkulturen
5. RU встряхивaть культуру; взбaлтычвaть кльтуру; кaчaть культуру
6. HU rázatott (folyékony) tápoldatos tenyészet
 

agitat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (agita)

1. care se agită; (despre oameni) neastâmpărat, neliniștit.
2. (fig.) tulburat, nervos.
3. (despre o epocă) frământat.
 

agitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agitation, lat. agitatio, /3/ rus. aghitaţiia)

1. mișcare prelungită; clătinare.
2. stare de neliniște, de tulburare, de enervare.
3. tumult, zarvă, răscoală.
 

agitato

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. agitato)

1. (muz.) (ca indicație de execuție) cântat sau jucat într-o manieră agitată.
 

agitator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. agitateur)

1. dispozitiv mecanic servind la amestecarea lichidelor, la activarea transmiterii de căldură.
2. dispozitiv servind la punerea în mișcare a granulelor unui material.
 

agitatoric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. agitatorisch)

1. care are caracter de agitație.
2. care servește sau se referă la agitație.
3. care aparține agitației sau agitatorului.
 

agitat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (agita)

1. care se agită; (despre oameni) neastâmpărat, neliniștit.
2. (fig.) tulburat, nervos.
3. (despre o epocă) frământat.
 

agitato

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. agitato)

1. (muz.) (ca indicație de execuție) cântat sau jucat într-o manieră agitată.
 

agitatoric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. agitatorisch)

1. care are caracter de agitație.
2. care servește sau se referă la agitație.
3. care aparține agitației sau agitatorului.
 

animație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. animation, lat. animatio)

1. mișcare continuă și zgomotoasă (de ființe, de vehicule); însuflețire, agitație.
2. film de ~ = film constând dintr-o suită de desene animate.
 

bazedovism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( fr. basedowisme)

1. criză acută, în timpul bolii bazedov, după o tiroidectomie, caracterizată prin creșterea stării de anxietate, agitație, tahicardie etc.
 

brasa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. brasser)

1. a amesteca agitând puternic.