Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agnosticisme)
1. concepţie gnoseologică care neagă posibilitatea cunoaşterii obiective a lumii, a esenţei fenomenelor.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. agnostique)
1. I. referitor la agnosticism, doctrină conform căreia absolutul este inaccesibil minții umane; sceptic faţă de metafizică şi religie.
2. care este specific agnosticismului.
3. II. adept al agnosticismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. scepticisme)
1. concepţie care proclamă îndoiala faţă de posibilitatea cunoaşterii lumii obiective de către om, ducând de fapt la agnosticism.
2. atitudine de neîncredere, de îndoială.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (semi- + agnostic)
1. care are în parte caracteristicile agnosticismului.