Dictionar

agnostic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. agnostique)

1. I. referitor la agnosticism, doctrină conform căreia absolutul este inaccesibil minții umane; sceptic față de metafizică și religie.
2. care este specific agnosticismului.
3. II. adept al agnosticismului.
 

semiagnostic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (semi- + agnostic)

1. care are în parte caracteristicile agnosticismului.