Dictionar

Reagravare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. reagrava)

1. faptul de a se reagrava; nouă agravare a unei boli.


Complicaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. complication, lat. complicatio)

1. faptul de a (se) complica; stare complicată; încurcătură.

2. agravare a unei boli prin apariţia unor noi stări patologice.


Recrudescență

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. recrudescence)

1. (med.) agravarea unei boli, a simptomelor acesteia, după o ameliorare temporară; revenire într-o formă mai acută a unei boli, epidemii; înrăutăţire, agravare.

2. (med.) creșterea numărului de cazuri într-o epidemie.

3. (fig.) reluare într-un ritm mai viu, mai accentuat, mai intens a unei activităţi, a unui proces etc.


Torpid, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. torpide, it. torpido, lat. torpidus)

1. leneş, molatic, încet, greoi.

2. (despre plăgi, leziuni etc.) fără tendinţă de vindecare sau agravare.


înrăutățire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. înrăutăți)

1. faptul de a (se) înrăutăți; agravare, înrăire.

2. (concretizat, rar) faptă rea, răutate, ticăloșie.

3. (var.) (înv.) înrăotățare.


înăsprire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. înăspri)

1. acțiunea de a (se) înăspri; înrăutățire, agravare; încordare, ascuțire; înăsprit.

2. asprire la pipăit.

3. dobândire a unei expresii severe de către trăsăturile feței; severitate; necomunicativitate.

4. închidere a unei culori.

5. încordare a relațiilor dintre oameni; agravare a unui conflict.

6. înrăutățire a situației.

7. răcire a vremii.

8. răgușire a glasului.

9. scrobire a unei rufe.

10. (expr.) ~a vinului = moment în care mustul capătă un gust acidulat datorită fierberii.

11. (var.) (înv.) năsprire.


Reagravare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. reagrava)

1. faptul de a se reagrava; nouă agravare a unei boli.