Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/agréger, lat. agregare)
1. refl. (despre elemente) a se uni, a se alipi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agrégation, lat. aggregatio)
1. faptul de a se agrega; agregaţie.
2. alipire, unire într-un tot; grupare, asociere.
3. stare de ~ = fiecare dintre cele trei stări de consistenţă a materiei.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT aggregario
2. FR agrégation; reunión
3. EN aggregation
6. HU öszehalmozódás, csoportosulás, társulás
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. agregat, /3/ fr. agrégat)
1. ansamblu de lucruri aflate într-o conexiune.
2. grup de maşini care lucrează în acelaşi timp ca un tot unitar.
3. material inert (pietriş, nisip etc.) care se amestecă cu cimentul la prepararea betonului, mortarului etc.
4. component elementar al structurii solului.
5. ~ mineral = concreştere de minerale în diferite formaţii naturale.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (după fr. agrégé)
1. (în unele ţări) profesor ~ = profesor universitar care și-a obținut titlul prin concurs, dar a rămas totuși dependent de catedra altui profesor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agrégé, lat. aggregatus)
2. (rar) care s-a unit într-un tot.
3. (bot.) care se naște din același punct.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT aggregatus
2. FR agrégé; réuni; associé; assemblé
6. HU tömeg, összeállt, egyesített, összekötött
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablation, lat. ablatio)
1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui gheţar sau a zăpezii prin topire şi evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanţă din cauza încălzirii sale până la incandescenţă.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. agglutinant, lat. agglutinans)
1. adj. care aglutinează.
3. limbă ~ă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă cu ajutorul afixelor ataşate la rădăcina cuvântului.
4. s.m. anticorp care coagulează bacteriile din organism.
5. s.n. substanţă care are proprietatea de a coagula coloizii.
6. material de legătură între agregate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agrégation, lat. aggregatio)
1. faptul de a se agrega; agregaţie.
2. alipire, unire într-un tot; grupare, asociere.
3. stare de ~ = fiecare dintre cele trei stări de consistenţă a materiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrégation, lat. aggregatio)
1. agregare.
2. (în unele ţări) concurs pentru postul de profesor agregat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. altérer, lat. alterare)
1. refl a se descompune; (despre alimente) a se strica.
2. (despre roci) a (se) dezagrega.
3. (lingv.; despre sunete) a-şi modifica pronunţarea sub influenţa altui sunet.
5. (muz.) a se modifica înălţimea unui sunet.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (anti- + agregant)
1. (medicament) care inhibă agregarea trombocitelor.