Dictionar

agregare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrégation, lat. aggregatio)

1. faptul de a se agrega; agregație.
2. alipire, unire într-un tot; grupare, asociere.
3. stare de ~ = fiecare dintre cele trei stări de consistență a materiei.
 

agregare; grupare; asociere

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT aggregario
2. FR agrégation; reunión
3. EN aggregation
4. DE Aggregation; Anhäufung
5. RU скопление
6. HU öszehalmozódás, csoportosulás, társulás
 

dezagregare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (dezagrega)

1. acțiunea de a (se) dezagrega.
2. transformare chimică a unui material sau a unei substanțe, insolubile în dizolvanți obișnuiți, în substanțe dintre care cel puțin una este solubilă.
3. distrugere a stării de coeziune a unei roci sub acțiunea agenților geomorfologici externi.
 

ablațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță din cauza încălzirii sale până la incandescență.
 

agregație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agrégation, lat. aggregatio)

1. agregare.
2. (în unele țări) concurs pentru postul de profesor agregat.
 

antiagregant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + agregant)

1. (medicament) care inhibă agregarea trombocitelor.
 

cavitație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cavitation)

1. (tehnologie) fenomen constând în producerea într-un curent de lichid a unui vid parțial, datorită schimbării stării de agregare, care provoacă izbituri în pereții conductei prin care circulă lichidul.
2. (hidraulică) formarea de bule de gaz și vapori într-un lichid supus depresiunii.
3. (fizică) formarea de cavități gazoase într-un lichid supus undelor ultrasonice.
4. (var.) (înv.) cavitațiune.
 

coluviu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. colluvium, fr. colluvion)

1. material detritic din dezagregarea rocilor sub acțiunea agenților fizici și transportat la distanță mică de la locul de formare.
 

crioclastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cryoclastie)

1. dezagregare a rocilor sub acțiunea repetată și alternativă a înghețului și dezghețului.