Dictionar

agregat 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. agregat, /3/ fr. agrégat)

1. ansamblu de lucruri aflate într-o conexiune.
2. grup de mașini care lucrează în același timp ca un tot unitar.
3. material inert (pietriș, nisip etc.) care se amestecă cu cimentul la prepararea betonului, mortarului etc.
4. component elementar al structurii solului.
5. ~ mineral = concreștere de minerale în diferite formații naturale.
 

agregat 2

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (după fr. agrégé)

1. (în unele țări) profesor ~ = profesor universitar care și-a obținut titlul prin concurs, dar a rămas totuși dependent de catedra altui profesor.
 

agregat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agrégé, lat. aggregatus)

1. reunit, adunat, asociat.
2. (rar) care s-a unit într-un tot.
3. (bot.) care se naște din același punct.
 

agregat; adunat; asociat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT aggregatus
2. FR agrégé; réuni; associé; assemblé
3. EN aggregate; assembled
4. DE angehäuft; angesammelt
5. RU собрaнный
6. HU tömeg, összeállt, egyesített, összekötött
 

agregație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agrégation, lat. aggregatio)

1. agregare.
2. (în unele țări) concurs pentru postul de profesor agregat.
 

autoagregat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (auto- + agregat)

1. agregat montat pe o mașină.
 

aglutinant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. agglutinant, lat. agglutinans)

1. adj. care aglutinează.
2. care se lipește.
3. limbă ~ă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă cu ajutorul afixelor atașate la rădăcina cuvântului.
4. s.m. anticorp care coagulează bacteriile din organism.
5. s.n. substanță care are proprietatea de a coagula coloizii.
6. material de legătură între agregate.
 

agregare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrégation, lat. aggregatio)

1. faptul de a se agrega; agregație.
2. alipire, unire într-un tot; grupare, asociere.
3. stare de ~ = fiecare dintre cele trei stări de consistență a materiei.
 

agregație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agrégation, lat. aggregatio)

1. agregare.
2. (în unele țări) concurs pentru postul de profesor agregat.
 

apomagmatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apomagmatique)

1. (despre agregate cristaline sau amorfe) format din crăpăturile scoarței terestre din soluții magmatice.
 

arenă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arène, lat. arena)

1. loc circular acoperit cu nisip (sau rumeguș), în mijlocul unui amfiteatru, circ etc.
2. suprafață de teren din complexul unui stadion, dintr-o sală de sport în care au loc competițiile.
3. sediment continental neconsolidat, din roci dezagregate.
4. (fig.) domeniu, sferă a unei activități.
 

asfaltogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. asphaltogène)

1. care produce asfalt.
2. acizi ~i = partea tensioactivă a bitumului și ajută la creșterea aderenței acestuia la suprafața agregatelor minerale.