agrement

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agrément)

1. plăcere, distracție, divertisment.
2. (jur.) consimțământ, încuviințare, acord internațional între părți în scopul reglementării raporturilor juridice.

agrementa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. agrémenter)

1. a da culoare, a înfrumuseța prin adăugarea unui accesoriu plăcut.

dezagrement

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. désagrément)

1. senzație neplăcută cauzată de un eveniment nefericit; neplăcere, neajuns, supărare.
2. (var.) (rar) dezagrament, (înv.) dezagremânt.

ambeta

Parte de vorbire:  vb. tr., refl. (învechit)  
Etimologie: (fr. embêter)

1. a cauza dezagrement; a enerva, a importuna pe cineva; a supăra, a deranja.
2. a resimți plictiseală, a fi plictisit; a (se) plictisi.

atelier

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. atelier)

1. locul în care se execută lucrări manuale, sau se practică activități manuale de artă sau de agrement; (p. ext.) locul unde se dezvoltă o lucrare.
2. încăpere, local cu unelte sau mașini unde se desfășoară o activitate meșteșugărească sau industrială.
3. totalitatea lucrătorilor care muncesc într-un asemenea local.
4. local amenajat în care lucrează un artist; încăpere de lucru a unui pictor, fotograf etc.; studio.
5. locul în care mai mulți elevi sau studenți lucrează sub îndrumarea unui maestru (profesor, artist etc.); (p. ext.) ansamblul artiștilor sau al elevilor care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru sau grup de maeștri.
6. (prin ext.) grup de persoane reunite pe o perioadă determinată de timp pentru a reflecta asupra unui subiect dat sau a realiza un proiect comun.
7. (fig.) centru de producție artistică-literară.
8. (înv.) șantier.

autorulotă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + rulotă)

1. tip de vehicul de agrement, o structură autopropulsată care conține dotările unei locuințe; rulotă autopropulsată.

barzoi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. barzoi)

1. câine rusesc cu siluetă grațioasă și zveltă, folosit la vânătoare și agrement.

caniș

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caniche)

1. câine de agrement cu părul creț, cu aspect frumos.

carlin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carlin)

1. câine de agrement cu corpul scurt, capul masiv, rotund și brăzdat de riduri și cu botul pătrat și scurt; mops.