Rezultate principale (Agresiune;):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agression, lat. aggressio)
2. folosire a forţei armate de către un stat sau o coaliţie de state împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale şi independenţei politice a unui alt stat.
3. atac asupra persoanelor sau bunurilor.
4. acţiune exterioară care primejduieşte echilibrul şi integritatea unui sistem viu.
Rezultate secundare (Agresiune;):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. autoagression)
1. stare patologică în care organismul produce substanţe nocive împotriva unora dintre propriile sale celule, ţesuturi sau organe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. non-agression)
1. principiu care condamnă recurgerea la agresiune în relaţiile dintre state.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. agresser)
1. a ataca fără provocare, violent și brusc, o persoană sau mai multe; a comite o agresiune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agressif)
1. care săvârşeşte o agresiune; provocator; irascibil.
2. (despre substanţe) care atacă chimic corpurile.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. agresseur, lat. aggressor)
1. (cel) care săvârşeşte o agresiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attaque)
1. faptul de a ataca; acţiune de luptă ofensivă.
3. iniţiativă într-un joc sportiv.
4. jucătorii care formează linia atacantă a unei echipe.
5. acţiune violentă şi susţinută împotriva unor teorii, concepţii etc.
6. (med.) acces (2), criză, şoc.
7. (muz.) moment în care o voce sau un instrument începe să cânte; emisiune mai accentuată a unui sunet.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. molestation)
1. acțiunea de a molesta și rezultatul ei; molestare.
2. agresiune sexuală sau abuz asupra unei persoane.
3. acțiunea de a hărțui pe cineva într-o manieră agresivă sau persistentă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. non-agression)
1. principiu care condamnă recurgerea la agresiune în relaţiile dintre state.