Dictionar

acru

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr., engl. acre)

1. unitate de măsură a suprafețelor agricole (4046,86 m2), în țările anglo-saxone.
 

adeziv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. adhésif, lat. adhaesivus)

1. adj. (despre materiale) care stă strâns lipit.
2. (biol.; despre organe) care fixează organismul de ceva.
3. (bot.) care se lipește și se unește prin concreștere (celulă, disc).
4. s.m. produs, natural sau sintetic, la încleierea lemnului, a metalelor, materialelor plastice etc.
5. substanță care se adaugă la preparatele agricole antiparazite pentru o mai bună fixare a acestora pe plante.
 

agrimensură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., it. agrimensura)

1. tehnica măsurătorilor topografice și cadastrale simple ale terenurilor agricole.
 

agrobiocenoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrobiocénose)

1. biocenoza organismelor din biotopul agricol; biogeocenoză creată de om (ecosistem artificial) în scopuri agricole, care depinde în primul rând de activitatea umană (fertilizare, lucrare mecanică a solului, irigare, tratare cu substanțe chimice toxice et cetera); agrocenoză.
 

agrobotanică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrobotanique)

1. botanică agricolă.
2. studiul plantelor agricole.
 

agrocenoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrocénose)

1. zonă cultivată cu plante agricole; agrobiocenoză.