Dictionar

agricultură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agriculture, lat. agricultura)

1. ramură a producției materiale incluzând operațiile și metodele de cultivare a pământului și creșterea vitelor.
 

agrar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agraire, lat. agrarius)

1. referitor la proprietatea funciară; agrarian, agricol.
2. reformă ~ă = reformă a relațiilor de proprietate asupra pământului.
3. în care predomină agricultura.
 

agricol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agricole)

1. referitor la agricultură; folosit în agricultură; obținut în agricultură.
2. agrar.
 

agricultor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. agriculteur, lat. agricultor)

1. cel care se ocupă cu agricultura.
 

agroalimentar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agro-alimentaire)

1. (despre produse) provenit din agricultură.
 

agrobiolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (rus. агробиолог)

1. specialist în agrobiologie.
2. specialist în aplicarea cercetării biologice în agricultură.
3. agronom sau fermier care practică agrobiologia.
 

agrochimist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. agrochimiste)

1. specialist în agrochimie, parte a industriei chimice care produce produse pentru agricultură.