Dictionar

Agronomie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agronomie)

1. ştiinţă care studiază metodele şi tehnicile cultivării plantelor şi ale creşterii animalelor.


Agronom, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. agronome)

1. specialist în agronomie.

2. diplomat în științe agricole și agronomice.


Bastarda

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. bastardieren)

1. (agronomie) a încrucișa animale sau plante, de soiuri sau de rase diferite, pentru a forma hibrizi; a hibrida.


Hortiviticultură

Parte de vorbire: s.
Origine: (horti- + viticultură)

1. domeniu al agronomiei care se ocupă cu studiul cultivării pomilor fructiferi şi al viţei de vie.


Agronomic

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agronomique)

1. care ține de agronomie, privitor la agronomie.


Agrologie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT agrologia

2. FR agrologie

3. EN agrology

4. DE Agronomie; Agrarwissenschaft; Landwirtschaftskunde

5. RU arролоrия

6. HU agrológia, mezőgazdaságtan


Femeie-agronom

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (femeie + agronom)

1. femeie care a îmbrățișat profesia de agronom; specialistă în agronomie; agronomă.