Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. atèle)
1. maimuţă agăţătoare din America de Sud, cu membre şi coadă foarte lungi.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr., lat. convolvulus)
1. (bot.) plantă erbacee perenă, cu tulpina târâtoare sau agăţătoare, lungă şi cu flori albe; volbură, rochiţa-rândunicii.
2. (bot.) denumirea științifică pentru volbură, din familia convolvulaceelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crampon)
1. piron cu care se fixează de traversă şina de cale ferată.
2. mică bucată de talpă sau de cauciuc care se aplică pe talpa bocancilor de sport pentru a împiedica alunecarea.
3. rădăcina adventivă a unei plante agăţătoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc.
4. pedicel de fixare situat pe faţa interioară a talului lichenilor.
5. (fig.) persoană insistentă şi inoportună.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. glycine, lat. glycina)
1. (bot.) plantă decorativă agăţătoare, cu flori albastre şi parfumate, asemănătoare cu ale salcâmului; glicinie (Wistaria sinensis).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. liane)
1. plantă lemnoasă agăţătoare, caracteristică pădurilor tropicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. luffa)
1. plantă cucurbitacee agăţătoare din Africa şi Asia, al cărei fruct, uscat, serveşte ca burete de baie; buretele însuşi.