Dictionar

ambreior

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embrayeur)

1. element gramatical (acolo, aici, asta, aceea) care permite legătura anumitor părți ale discursului.
 

arhaitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. arcaicità)

1. caracter, calitate a ceea ce este arhaic; arhaicitate, vechime.
 

congregație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. congrégation, lat. congregatio)

1. (în biserica catolică) ordin monahal
2. ramură a unui asemenea ordin.
3. confrerie din clerici și laici, în scopul intensificării propagandei religioase.
4. adunare de prelați pentru examinarea unor anumite chestiuni, situații etc.
5. departament al curiei papale, condus de un cardinal.
6. ședință de studiu la un conciliu; (p. ext.) adunare religioasă.
 

convent

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. convent, lat. conventus)

1. consiliu al unei mănăstiri, al unui ordin călugăresc.
2. for suprem în biserica protestantă, format din clerici și laici.
3. adunare generală a francmasonilor.
 

extraneu, -ee

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. extraneus)

1. exterior, din afară.
2. care nu este de aici; străin.
 

iudaiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. judaïsme)

1. tr. a practica ceremoniile iudaicilor, a adopta legea iudaică.
2. refl. a se face evreu, a se converti la iudaism.