Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cârcâi)
1. acțiunea de a cârcâi și rezultatul ei; sunet scos de unele păsări.
2. sunet scos de găini (diferit de cotcodăcit).
Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (vb. ciurăi)
1. I. cernere cu sita; ciurăit.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (codăi)
1. scuturare a paielor; codăit.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fâlfâi)
1. acțiunea de a fâlfâi și rezultatul ei; fâlfăit, fâlfăitură.
2. mișcare din aripi a păsărilor ce produce un zgomot specific zborului; zgomot specific zborului unei păsări.
3. fluturare a unei pânze, a unui steag etc. în bătaia vântului.
4. (fig.) suflare de vânt și zgomotul care o însoțește.
5. (var.) fălfăire, fălfâire, fâlfăire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. fâțâi)
1. fâțâială.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (grohăi)
1. acțiunea de a grohăi și rezultatul ei; grohăit.
2. producere a sunetelor caracteristice de către porci; grohăit.
3. (var.) grohănire, grohoire, grohonire, grohotire, gronhănire, gronire, grooire, groonire, grootire, gruhăire, gruhâire, gruhuire.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. absurde, lat. absurdus)
1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simţ.
2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.
3. prin ~ = admiţând un raţionament fals.
4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (baudelairian + - ism)
1. imitaţie a poeziei lui Baudelaire, care exprimă drama omului modern apăsat de spleen, obsedat de ideea morţii, încercat de sentimente satanice şi însetat de absolut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catharsis, gr. katharsis)
1. concept estetic, la Aristotel, pentru a defini efectul „purificator” al artei, în special al tragediei, rolul acesteia de a-l elibera pe om de pasiuni (josnice), prin trăirea unui sentiment de maximă tensiune.
2. (psihan.) efect terapeutic prin descărcarea unei trăiri refulate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ecmnésie)
1. tulburare a memoriei, trăirea unor evenimente trecute la modul prezent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. empathie, engl. empathy)
1. (psih.) identificare, prin trăire, cu alte persoane, cu eroii cărţilor etc.; interpretare a eului altora după propriul eu.
2. transpunere simpatetică în obiectele exterioare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. endophasie)
1. trăire interioară a actului vorbirii, fără exteriorizare verbală.