Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (ajuna + -tor)
1. (persoană) care ajunează, care ține post complet.
2. (fig.) (persoană) care rabdă de foame.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. ajunge)
1. faptul de a (se) ajunge; atingere a unui scop.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (ajuns + -ătură)
1. dare sau luare de mită; mituire.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. accéder, lat. accedere)
1. a avea acces (la un loc, la o situație et cetera); a pătrunde.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accès, lat. accessus)
1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.
3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accessible, lat. accessibilis)
1. la care se poate ajunge (uşor).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adénofibrome)
1. (med.) tumoare glandulară benignă, din celule și fibre conjunctive; tumoră benignă a sânului compusă din țesut fibros și țesut glandular care ajunge la glanda mamară; fibroadenom.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adolescent, lat. adolescens)
1. persoană ajunsă la adolescenţă; cineva care a ajuns la pubertate, dar nu este încă adult.
2. (antonime) adult, bătrân, vârstnic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adressable)
1. (inform.; despre o memorie) care permite a se ajunge direct la singura informaţie căutată.