OK
X
ajungere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. ajunge)
1.
faptul
de
a
(se)
ajunge;
atingere
a
unui
scop.
disperare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (dispera)
1.
faptul
de
a
dispera;
desperație.
2.
pierdere
a
oricărei
speranțe;
ajungere
sau
aducere
a
cuiva
în
stare
de
exasperare;
stare
disperată.
3.
(var.)
desperare.
neotenie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. néoténie)
1.
(biol.)
persistență
a
caracterelor
juvenile
în
stadiul
de
adult.
2.
ajungere
a
organismului
la
maturitate
sexuală
înainte
de
dezvoltarea
lui
completă.
progeneză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. progenèse)
1.
dezvoltare
a
celulelor
germinale
dinaintea
fecundației.
2.
ajungere
a
unui
organism
la
maturitate
sexuală
înainte
de
dezvoltarea
completă.
egalare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. egala)
1.
egalat,
egalizare,
egalizat.
2.
acțiunea
de
a
egala
și
rezultatul
ei.
3.
ajungere
(sau
aducere
a
cuiva)
la
același
nivel
(de
evoluție,
de
dezvoltare,
de
importanță,
al
calității,
al
cantității,
al
intensității
etc.).
4.
comparare.
5.
(sport)
obținere
a
aceluiași
număr
de
puncte.
atingere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. atinge)
1.
acțiunea
de
a
(se)
atinge
și
rezultatul
ei.
2.
aducere
în
discuție
a
unui
subiect.
3.
agresare
sexuală.
4.
ajungere
la
un
anumit
punct
sau
nivel
(în
timp,
în
spațiu,
pe
scara
valorilor
etc.).
5.
ajungere
până
la
ceva
sau
cineva.
6.
alipire
de
ceva.
7.
aluzie
la
un
subiect
sensibil.
8.
apropiere
și
intrare
în
contact
unul
cu
altul
a
două
obiecte.
9.
apucare
a
unui
obiect
spre
a
începe
o
activitate.
10.
asemănare.
11.
atacare.
12.
contact,
lovitură
ușoară.
13.
gustare
a
unui
aliment.
14.
intrare
în
posesia
unui
obiect.
15.
jignire.
16.
lovire.
17.
luare
de
contact
direct
cu
ceva.
18.
relaționare
cu...
19.
știrbire,
vătămare.
20.
(fig.)
impresionare
puternică
a
cuiva.
21.
(mat.;
înv.)
punct
de
~
=
punct
de
tangență.
accedere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. accede)
1.
faptul
de
a
accede.
2.
primire
sau
ajungere
(undeva
sau)
la
cineva.