ajusta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ajuster)

1. (tehn.) a potrivi, a adapta (o piesă).
2. a potrivi pe corp (o haină).
3. a înlocui valorile statistice empirice cu valori teoretice, dispuse continuu și regulat, care să dea o imagine cât mai reală a unui fenomen.

ajustabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ajustable)

1. care poate fi ajustat, adaptat; reglabil.
2. (antonim) inadaptabil.

ajustaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. ajustage)

1. (tehn.) acțiunea de a ajusta; ajustare.
2. (spec.) mărime care măsoară exactitatea contactului fețelor a două piese care se întrepătrund.

ajustare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. ajusta)

1. acțiunea de a ajusta; ajustaj, potrivire, adaptare.

ajustat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (vb. ajusta)

1. (tehn.) mărime care măsoară exactitatea contactului fețelor a două corpuri; ajustare, ajustaj.

ajustat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. ajusta)

1. (despre o piesă tehnică) potrivit, adaptat, acomodat.
2. (despre o haină) potrivit pe corp.

reajusta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. réajuster)

1. a ajusta ceva din nou; a adapta unei noi situații.

adaptabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adaptabilité)

1. capacitatea de adaptare la situații sau medii noi.
2. capacitatea unui sistem, a unei regiuni sau a unei comunități, de a-și ajusta mecanismele și structura pentru a ține cont de schimbările reale, potențiale sau presupuse de mediu.
3. capacitatea unei organizații sau a unui individ de a se adapta la noile tehnologii, noile condiții de piață și noile moduri de lucru.
4. (antonime) inadaptabilitate, neadaptabilitate.

ajustabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ajustable)

1. care poate fi ajustat, adaptat; reglabil.
2. (antonim) inadaptabil.

ajustaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. ajustage)

1. (tehn.) acțiunea de a ajusta; ajustare.
2. (spec.) mărime care măsoară exactitatea contactului fețelor a două piese care se întrepătrund.

ajustor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. ajusteur)

1. muncitor calificat în operații de ajustare a unor piese.

coaptație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coaptation)

1. (biol.) ajustare a două organe ale aceluiași individ formate independent unul de altul, unul în cavitate și celălalt în relief.
2. punerea la locul lor a fragmentelor de oase fracturate sau a oaselor luxate.

cupare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. coupage)

1. tăiere, retezare.
2. (spec.) operație estetică de „ajustare” a urechilor la câinii de rasă.