Dictionar

alamă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. lama)

1. aliaj de cupru și zinc.
2. (pl.) obiect din acest aliaj; instrumente muzicale de suflat din alamă (1).
 

alamă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. lama)

1. aliaj de cupru și zinc.
2. (pl.) obiect din acest aliaj; instrumente muzicale de suflat din alamă (1).
 

althorn

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Althorn)

1. (muzică) instrument de suflat de alamă, specie de corn, folosit mai ales în fanfară; fligorn de forma trompetei.
 

axolot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. axolott)

1. stadiu larvar acvatic al unei specii de salamandre.
 
 

bas

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. basso, fr. basse)

1. s. m. cântăreț cu voce de bas (II, 1).
2. s. n. vocea bărbătească cea mai gravă.
3. instrument de suflat de alamă care produce sunetele cele mai grave.
 

bombardon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. bombardone, fr. bombardon)

1. instrument muzical de suflat, din alamă, cu timbru și registru foarte grave.