Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Falz/eisen/)
1. tăietură în lungul marginii unei piese care se îmbină cu o altă piesă.
2. cleşte special pentru tragerea pe calapod a feţelor încălţămintei.
3. bentiţă pe care se lipesc planşele într-un volum, hărţile într-un atlas etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. forme, lat. forma)
1. înfățișare, aspect exterior; contur.
2. modul de existență, de organizare internă, interacțiunea și legăturile reciproce dintre elementele constitutive ale obiectului.
3. ~ele conștiinței sociale = ansambluri distincte de reprezentări, idei, concepții determinate social și istoric, care alcătuiesc conștiința socială; ~ logică = structură mintală în conformitate cu principiile gândirii și având drept funcție organizarea conținutului acesteia.
4. stabilirea de maximă capacitate de efort a organismului, prin antrenament; condiție fizică bună; a fi în ~ = a fi capabil de randament maxim.
5. totalitatea mijloacelor prin care se exprimă conținutul unei opere de artă.
7. mod de organizare, de conducere politică, socială etc.
8. dispoziție legală de procedură.
9. viciu de ~ = nerespectare a unei dispoziții de procedură care atrage anularea unui act sau a unei hotărâri judecătorești.
10. aspect pe care îl ia un cuvânt pentru a îndeplini o funcție gramaticală.
11. stare de agregare a corpurilor.
13. (poligr.) cutie de oțel în care se toarnă literele; zaț al unei pagini.
14. ~ de relief = neregularitate a suprafeței Pământului, rezultat al interacțiunii agenților geografici interni și externi; (mat.) fiecare dintre expresiile analitice sub care poate fi pusă aceeași relație.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. galactorrhée)
1. secreţie de lapte în timpul, sau după încetarea alăptării.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. glycosurie)
1. prezenţa glucozei în urină (în diabet şi în cursul sarcinii şi al alăptării).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lactation, lat. lactatio)
1. proces de formare şi secreţie a laptelui.
2. alăptare maternă; perioadă cât o mamă îşi poate alăpta copilul.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. mammifère/s/)
2. II. animal care are mamele pentru a-și alăpta puii.
3. (la pl.) clasă de vertebrate superioare cu corpul acoperit cu păr, care nasc pui vii și îi hrănesc cu lapte propriu.