alb

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. albus)

1. culoare albă.
2. obiect sau substanță de culoare albă.
3. expr. negru pe ~ = în scris.
4. a semna în ~ = a iscăli cu anticipație un act, acordînd deplină încredere celui care urmează să-l completeze; fig. a acorda cuiva încredere deplină.
5. ~ul ochiului (sau ochilor sau de ochi) = sclerotică.
6. ~ de plumb = ceruză.
7. ~ de zinc = oxid de zinc (substanță folosită în vopsitorie).
8. ~ de balenă = spermanțet.

alb

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT albus; candidus; niveus; ermineus
2. FR blanc
3. EN white
4. DE weiß; glanzlos weiß
5. RU белый
6. HU fehér

alb ca zăpada

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT niveus
2. FR blanc comme la neige; blanc de neige; nivéen
3. EN snow-white; niveous
4. DE schneeweiß; reinweiß
5. RU снежно-белый
6. HU hófehér, fénylő fehér

alb, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. albus)

1. care are culoarea zăpezii, a laptelui; (despre culori) ca zăpada, ca laptele.
2. expr. ~ la față = palid.
3. ba e ~ă, ba e neagră, se zice despre spusele cuiva care se contrazice.
4. nici ~ă, nici neagră = a) nici așa, nici așa; b) fără multă vorbă; deodată.
5. strânge bani ~i pentru zile negre = fii econom, fii prevăzător.
6. armă ~ă = armă cu lamă de oțel.
7. carne ~ă = carne de vițel sau (piept) de pasăre, p. ext. carne de pește.
8. hârtie (sau coală) ~ă = hârtie (sau coală) nescrisă.
9. rând ~ = spațiu nescris între două rânduri scrise.
10. rasă ~ă = unul dintre grupurile de popoare în care este împărțită, convențional, omenirea și care se caracterizează prin culoarea albă-roz a pielii.
11. cărunt.
12. expr. a scoate (cuiva) peri ~i = a necăji mereu (pe cineva).
13. (despre oameni, adesea substantivat) care aparține rasei albe.
14. incolor, transparent.
15. fig. limpede, luminos, însorit.
16. expr. noapte ~ă = noapte petrecută fără somn.
17. nopți ~e = nopți luminoase, obișnuite în perioada solstițiului de vară în regiunile situate între paralelele 50° și 65° nord și sud.
18. zile ~e (sau, rar, lumea ~ă) = viață tihnită, fericită.
19. (în basme) lumea ~ă = lumea reală.
20. (pop.; substantivat, f. art.) zorii zilei.
21. nevinovat.
22. (despre versuri) fără rimă.
23. (adesea substantivat) care aparținea mișcării contrarevoluționare în perioada războiului civil din Rusia; contrarevoluționar.

alb-gălbui ca fildeșul

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT eburneus; eburnus; eborinus
2. FR ivoire; blanc ivoire; éburné; jaunâtre-blanc d’ivoire
3. EN ebourneous; eburneous; eborine; ivory white; colour of ivory; ivory yellowish white
4. DE elfenbeinweiß; elfenbeinfarben; gelblich weiß
5. RU желтовaто-белый; цветa слоновой кости
6. HU sárgásfehér, mint az elefántcsont

alb-lucios

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (alb + lucios)

1. sidefiu.

albadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (sp. albada)

1. cântare susținută în aer liber, în zori de zi, la ușa sau sub ferestrele unor persoane; alboradă.
2. (antonim) serenadă, serenată.

albanez, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. albanis, it. albanese)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Albania.
2. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în Albania.

acacia

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. acacia)

1. arbore sau arbust (sub)tropical din familia leguminoaselor, cu frunzele în foliole fine și cu flori galbene sau albe, mirositoare.

acarioză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acariose)

1. dermatoză la oameni și la animale (albine) provocată de acarieni.
2. (bot.) umflare patologică a mugurilor cauzată de înțepăturile unor acarieni.

acetamidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acétamide)

1. (chimie) compus organic, alb, cristalin și solid în forma sa pură, produs prin deshidratarea acetatului de amoniu (CH₃CONH₂); amidă a acidului acetic.

acetilenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétylène)

1. hidrocarbură aciclică nesaturată, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă.

acetilsalicilic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétylsalicylique)

1. acid ~ = pulbere albă, medicament febrifug și analgezic, obținută prin acetilarea acidului salicilic; aspirină.

achiu

Parte de vorbire:  I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)  
Etimologie: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)

1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.
2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.
3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).