Dictionar

Rezultate secundare (Albie.):

Agradare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. aggradation)

1. înălţare a albiei unui râu prin aluviuni; ridicare a suprafeţei reliefului prin depuneri de materiale.


Canal

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canal, lat. canalis)

1. albie artificială (râu, fluviu) destinată navigaţiei, irigării unei regiuni etc.

2. braţ de mare între două ţărmuri apropiate.

3. arteră de circulaţie pe apă.

4. conductă prin care se transportă apă sau alte lichide.

5. formaţie anatomică tubulară.

6. ~ rahidian = canalul din vertebre care conţine măduva spinării.

7. (bot.) cavitate cilindrică drept conduct sau receptacul.

8. mijloc de transmisiune unilaterală a programelor sonore sau vizuale destinate difuzării publice (în televiziune).

9. cale de acces a informaţiilor într-un sistem electronic de calcul.


Canaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. canaliser)

1. a îndrepta apele unui râu pe o albie artificială.

2. (fig.) a dirija ceva într-un anumit sens, scop.

3. a înzestra (un oraş, o construcţie etc.) cu canale de scurgere.

4. a deschide un vas anatomic obstruat.


Colmataj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. colmatage)

1. acțiunea de a colmata și rezultatul ei; faptul de a obtura, de a a astupa ceva; colmatare.

2. fenomenul prin care un sistem poros sau de filtrare se blochează, se înfundă etc. împiedicând trecerea fluidului care l-ar putea traversa.

3. fenomen constând în ridicarea treptată a fundului unui bazin, a unei porțiuni dintr-o albie etc. prin intermediul unor terenuri purtate și depuse de ape.

4. obturare totală sau parțială, cu depuneri sau diverse materiale, a unui orificiu.

5. (antonime) decolmatare, decolmataj, decolmatat.


Colmatare

Parte de vorbire: s.
Origine: (colmata)

1. acţiunea de a colmata; colmataj.

2. umplerea naturală a unui bazin oceanic, marin sau lacustru, ori a albiei unui râu prin aluvionare.

3. lucrare de îmbunătăţiri funciare prin depunerea dirijată a materialului solid purtat în suspensie de apele curgătoare, în scopul ridicării nivelului terenurilor joase, inundabile.

4. umplere a porilor solului cu material solid transportat pe cale mecanică, în scopul micşorării porozităţii.


Deborda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déborder)

1. intr. a ieşi din albie, a se revărsa; a trece peste marginile unui vas prea plin.

2. intr., tr. a vomita.