Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. albinisme)
1. anomalie congenitală în depigmentarea pielii şi părului sau a irisului.
2. absenţă a clorofilei în frunze.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. albinoïdisme)
1. formă incompletă de albinism.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. albinos)
1. (om, animal) atins de albinism.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (albinos + -itate)
1. însușirea de a fi albinos; albinism.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. chromisme)
1. (bot.) (anomalie care constă într-o) colorație excesivă a unor organe (flori, fructe, frunze, semințe).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. înălbi)
1. acțiunea de a (se) înălbi și rezultatul ei; înălbit.
2. albinism, depigmentare, etiolare.
3. (bot.) albirea sau panaşarea patologică a unor organe din cauza lipsei, a insuficienţei sau a alterării clorofilei.
4. (hort.) creștere forțată a unor legume la întuneric pentru a obține frunze și pețioluri de culoare albă-gălbuie, lipsite de amăreală.