Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. album)
1. volum special legat în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poştale etc.
2. caiet în care se scriu versuri, maxime.
3. carte mare cuprinzând ilustraţii, fotografii etc.
4. colecţie de melodii ale unui cântăreţ, ale unei formaţii pe un singur disc.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR rouille blanche des crucifères
3. EN white blister of crucifers; white rust of crucifers
4. DE Weißer Rost der Kreuzblütler
5. RU белaя ржaвчинa крестоцветных культур
6. HU keresztesvirágúak albugos betegsége; fehér sömöre
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. albumen)
1. substanţă nutritivă a seminţelor unor plante.
2. ţesutul de rezervă al seminţelor furnizând embrionului în cursul germinaţiei substanţele nutritive.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. albumin/o/-, lat. albumen)
1. „albumină”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. albumine)
1. substanţă organică din grupul proteinelor, în compoziţia albuşului de ou, a sângelui şi a altor lichide organice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. albuminate)
1. combinaţie a unei albumine cu oxizi metalici; metaproteină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. albuminémie)
1. prezenţa albuminei în plasma sangvină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acidamine)
1. corp chimic rezultat din transformarea treptată a albuminoidelor.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. albumin/o/-, lat. albumen)
1. „albumină”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. albuminate)
1. combinaţie a unei albumine cu oxizi metalici; metaproteină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. albuminémie)
1. prezenţa albuminei în plasma sangvină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. albuminocholie)
1. prezenţa albuminei în bilă1.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. albuminogenous)