Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. albumine)
1. substanţă organică din grupul proteinelor, în compoziţia albuşului de ou, a sângelui şi a altor lichide organice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. albuminate)
1. combinaţie a unei albumine cu oxizi metalici; metaproteină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lactalbumine)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ovalbumine)
1. albumina din albuşul de ou.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sérum-albumine)
1. albumină din plasma sangvină.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. toxalbumine)
1. substanță protidică de origine animală, vegetală sau bacteriană cu proprietăți toxice; albumină toxică.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. albumin/o/-, lat. albumen)
1. „albumină”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. albuminogenous)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. albuminoïde)
1. adj. de felul albuminei.
2. s. n. proteină complexă, ca albumina, din ţesuturile cartilaginoase.
3. substanţe proteice din citoplasmă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. albuminometry)
1. determinarea cantităţii de albumină dintr-un lichid organic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. albumineux)
1. (biol.) care conține albumină, care are proprietățile albuminei.
2. apă albuminoasă = soluție din albuș de ou diluat în apă, folosită în special pentru dezotrăvire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hypoalbuminémie)
1. diminuare a cantităţii de albumină din plasma sangvină.