Dictionar

albuminemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albuminémie)

1. prezența albuminei în plasma sangvină.
 

albuminocolie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albuminocholie)

1. prezența albuminei în bilă1.
 

albuminoid, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. albuminoïde)

1. I. (biol.) care are proprietăți similare cu cele ale albuminei; de felul albuminei.
2. II. (chimie) proteină complexă, ca albumina, din țesuturile cartilaginoase.
3. termen generic care desemnează substanțele azotate de origine animală sau vegetală, cu proprietăți foarte asemănătoare cu cele ale albuminei (coagulabile prin căldură).
 

albuminorahie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albuminorachie)

1. prezența excesivă a albuminei în lichidul cefalorahidian.
 

albuminoreacție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albumino-réaction)

1. reacție care indică prezența albuminei.
 

albuminos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. albumineux)

1. (biol.) care conține albumină, care are proprietățile albuminei.
2. apă albuminoasă = soluție din albuș de ou diluat în apă, folosită în special pentru dezotrăvire.