Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alcalin)
1. (despre substanţe) cu reacţie bazică; bazic.
2. metale ~e = metale care prin oxidare produc alcalii; medicamente ~e = medicamente care conţin alcalii, în tratamentul acidităţii gastrice.
3. (despre ape, soluri) care conţine săruri de sodiu şi de potasiu.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE alkalisch; basisch; laugenhaft
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcalinité)
1. însuşire a unei substanţe de a fi alcalină.
2. concentraţie în ioni de hidroxili a unei soluţii.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. alcaliniser)
1. a da unei substanţe proprietăţi alcaline.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (alcaliniza)
1. (chimie; despre substanțe) care are proprietăți alcaline.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcalinothérapie)
1. folosirea terapeutică a sărurilor alcaline.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. albitisation)
1. (geol.) înlocuirea parțială sau completă a feldspatului plagioclaz preexistent sau a feldspatului alcalin cu albit; transformare a feldspaţilor în albite.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. alcali-, cf. arab. al-kali „plantă marină”)
1. „alcalin”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcalicellulose)
1. derivat alcalin al celulozei, la fabricarea viscozei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Alkaliämie)
1. (med.) perturbarea echilibrului acidobazic din organism printr-o alcalinitate excesivă; alcaloză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcali)
1. pl. hidroxizii metalelor alcaline.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcalinité)
1. însuşire a unei substanţe de a fi alcalină.
2. concentraţie în ioni de hidroxili a unei soluţii.