Alcool

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcool)

1. s. m. compus derivat din hidrocarburi prin substituirea cu un carbon saturat.

2. s. n. lichid obţinut prin fermentarea şi distilarea vinului, a cerealelor etc.; alcool etilic, etanol; spirt.

3. orice băutură alcoolică.

---

Alcool

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT alcohol

2. FR alcohol

3. EN alcohol

4. DE Alkohol

5. RU aлкоrоль; спирт

6. HU szesz, alkohol

---

Alcoolat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcoolate)

1. substanţă organică prin substituirea cu un metal a hidrogenului din hidroxilul unui alcool.

---

Alcoolemie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcoolémie)

1. prezenţa temporară a alcoolului în sânge.

---

Alcoolic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alcoolique)

1. adj. care conţine alcool.

2. referitor la alcool(ism).

3. s. m. f. cel care consumă abuziv alcool; beţiv.

---

Alcoolism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcoolisme)

1. intoxicaţie cronică cu alcool; etilism.

---

Alcooliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. alcooliser)

1. tr. a adăuga alcool unui alt lichid.

2. refl. (despre oameni) a se intoxica cu alcool.

---

Alcooliză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcoolyse)

1. reacţie chimică dintre alcoolul unui ester şi un alt alcool.

---

Abietin

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abiétine)

1. substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi alcool; coniferină.

2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă să se cristalizeze.

---

Absint

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absinthe, lat. absinthium)

1. plantă amară şi aromatică, cu esenţă toxică; pelin.

2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint.

---

Acetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acétique)

1. de natura oţetului.

2. acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentaţie ~ă = fermentaţie care transformă alcoolul în acid acetic.

---

Acetifica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. acétifer)

1. tr., refl. (despre alcoolul etilic) a (se) transforma în acid acetic.

---

Acetobacter

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acetobacter)

1. bacterie nepatogenă care transformă alcoolul în acid acetic.

---

Acetofenonă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétophénone)

1. cetonă mixtă, lichid incolor cu miros aromatic, solubil în alcool şi eter, folosit în industria parfumurilor.

---