Dictionar

 

alcool

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT alcohol
2. FR alcohol
3. EN alcohol
4. DE Alkohol
5. RU aлкоrоль; спирт
6. HU szesz, alkohol
 

alcoolat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcoolate)

1. substanță organică prin substituirea cu un metal a hidrogenului din hidroxilul unui alcool.
 

alcoolemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcoolémie)

1. prezența temporară a alcoolului în sânge.
 

alcoolic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alcoolique)

1. adj. care conține alcool.
2. referitor la alcool(ism).
3. s. m. f. cel care consumă abuziv alcool; bețiv.
 

alcoolism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcoolisme)

1. intoxicație cronică cu alcool; etilism.
 

alcooliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. alcooliser)

1. tr. a adăuga alcool unui alt lichid.
2. refl. (despre oameni) a se intoxica cu alcool.
 

alcooliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcoolyse)

1. reacție chimică dintre alcoolul unui ester și un alt alcool.
 
 

absint

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absinthe, lat. absinthium)

1. plantă amară și aromatică, cu esență toxică; pelin.
2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint.
 
 

acetifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. acétifer)

1. tr., refl. (despre alcoolul etilic) a (se) transforma în acid acetic.
 

acetobacter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acetobacter)

1. bacterie nepatogenă care transformă alcoolul în acid acetic.
 

acetofenonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétophénone)

1. cetonă mixtă, lichid incolor cu miros aromatic, solubil în alcool și eter, folosit în industria parfumurilor.