Dictionar

alcoolic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alcoolique)

1. adj. care conține alcool.
2. referitor la alcool(ism).
3. s. m. f. cel care consumă abuziv alcool; bețiv.
 

alcoolism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcoolisme)

1. intoxicație cronică cu alcool; etilism.
 

alcooliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. alcooliser)

1. tr. a adăuga alcool unui alt lichid.
2. refl. (despre oameni) a se intoxica cu alcool.
 

alcooliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcoolyse)

1. reacție chimică dintre alcoolul unui ester și un alt alcool.
 

alcoolizabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alcoolisable)

1. care se poate transforma în alcool.
2. care poate fi alcoolizat.
 

alcoolizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. alcooliza, cf. fr. alcoolisé)

1. care conține alcool; în care a fost introdus alcool; la care s-a adăugat alcool.
2. alcoolic; intoxicat de alcool.
 

absint

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absinthe, lat. absinthium)

1. plantă amară și aromatică, cu esență toxică; pelin.
2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint.
 

after-shave

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. after-shave)

1. loțiune ușor alcoolizată, plăcut parfumată, după bărbierit.
 

alcool

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcool)

1. s. m. compus derivat din hidrocarburi prin substituirea cu un carbon saturat.
2. s. n. lichid obținut prin fermentarea și distilarea vinului, a cerealelor etc.; alcool etilic, etanol; spirt.
3. orice băutură alcoolică.
 

alcoolmetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. alcoométrie)

1. determinarea gradului de concentrație a unei soluții alcoolice.
 

alcoolomanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcoolomanie)

1. dependență față de băuturile alcoolice.
 

aldehidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aldéhyde)

1. substanță organică obținută prin oxidarea unor alcooli.