Dictionar

butanol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. butanol)

1. substanţă din clasa alcoolilor, dizolvant servind pentru lacuri şi intermediar în sinteze organice.
 

cetonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cétone)

1. denumire dată unei clase de compuşi organici obţinuţi prin oxidarea alcoolilor secundari sau a hidrocarburilor.
 

ciclanol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyclanol)

1. nume dat alcoolilor derivaţi din ciclan.
 

tiol

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. thiol)

1. (chimie) compus organic (cu formula R-SH), caracterizat în general printr-un miros fetid, analog alcoolilor în care oxigenul a fost înlocuit cu sulf; mercaptan, tioalcool.