Dictionar

acetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acétique)

1. de natura oțetului.
2. acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentație ~ă = fermentație care transformă alcoolul în acid acetic.
 

acetifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. acétifer)

1. tr., refl. (despre alcoolul etilic) a (se) transforma în acid acetic.
 

acetobacter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acetobacter)

1. bacterie nepatogenă care transformă alcoolul în acid acetic.
 

acidorezistent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acido-résistant)

1. care prezintă acidorezistență.
2. se referă la bacteriile care nu se decolorează nici sub acțiunea acizilor puternici, nici sub acțiunea alcoolului.
 

alcoolemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcoolémie)

1. prezența temporară a alcoolului în sânge.
 

alcooliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcoolyse)

1. reacție chimică dintre alcoolul unui ester și un alt alcool.