Dictionar

acetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acétique)

1. de natura oțetului.
2. acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentație ~ă = fermentație care transformă alcoolul în acid acetic.
 

acidorezistent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acido-résistant)

1. care prezintă acidorezistență.
2. se referă la bacteriile care nu se decolorează nici sub acțiunea acizilor puternici, nici sub acțiunea alcoolului.
 

alcoolemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcoolémie)

1. prezența temporară a alcoolului în sânge.
 

alcooloterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcoolothérapie)

1. folosirea terapeutică a alcoolului.
 

alcooltest

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcooltest)

1. aparat pentru determinarea prezenței alcoolului în sânge.
 

alcoolurie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. alcooluria)

1. prezența temporară a alcoolului în urină.