Rezultate secundare (Alcătui):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abrupt, lat. abruptus)
1. I. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios.
2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal.
3. (bot.; despre un organ) terminat brusc.
4. II. formă de relief abruptă.
5. porțiune de teren cu pantă foarte înclinată.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. albuginée)
1. (anat.) membrană fibroasă alcătuită din țesut conjunctiv (conținând o cantitate mare de proteine de susținere) de culoare albă, de densitate semnificativă, care înconjoară anumite organe genitale precum testiculul, ovarul, corpul cavernos și corpul spongios.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alphabétique)
1. referitor la alfabet; după ordinea literelor care alcătuiesc alfabetul.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anthode)
1. (bot.) inflorescență alcătuită din flori sesile înghesuite unele în altele; calatidiu, capitul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthraquinone)
1. substanţă organică din antracen, alcătuită din cristale galbene, materie primă la fabricarea unor coloranţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arrangement)
2. mod de alcătuire, de dispunere.
3. ~ muzical = transcriere a unei piese muzicale pentru alte instrumente sau formaţii decât acelea pentru care a fost compusă.
4. (mat.; pl.) totalitatea posibilităţilor de aşezare a unui număr dat de obiecte, astfel încât două grupe oarecare să difere între ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor.