Dictionar

Rezultate secundare (Alcătuirea):

Celulă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cellule, lat. cellula)

1. element constitutiv fundamental al materiei vii, alcătuit din membrană, citoplasmă şi nucleu.

2. cea mai mică unitate muzicală, care intră în alcătuirea motivului.

3. unitate organizatorică de bază în unele partide comuniste şi muncitoreşti.

4. fiecare dintre cămăruţele unui fagure de albine.

5. încăpere strâmtă în închisori, pentru detenţiunea izolată a celor închişi.

6. ansamblu format din fuzelajul, aripile şi ampenajele unui avion.

7. formaţie de zbor din două avioane de luptă.

8. (tehn.) compartiment al unui dispozitiv, din unul sau mai multe elemente egale.


Copulativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. copulatif, lat. copulativus)

1. (despre conjuncţii) care leagă (părţi de) propoziţii de acelaşi fel.

2. verb ~ = verb în alcătuirea predicatului nominal, făcând legătura între subiect şi numele predicativ; copulă (1); propoziţie = propoziţie coordonată legată prin asociere de coordonata ei.

3. (log.; despre judecăţi afirmative) care are mai multe subiecte legate de acelaşi predicat.


Corp

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corps, lat. corpus)

1. s. n. organismul considerat ca un tot anatomic și funcțional; trup.

2. trup fără cap; trunchi.

3. parte principală din ceva.

4. corp de legi = culegere de legi; corpus.

5. porțiune de materie bine determinată.

6. (chim.) substanță (organică sau anorganică).

7. obiect material, lucru.

8. corp ceresc = corp natural sau artificial din spațiul cosmic; corp negru = corp capabil absoarbă integral radiația termică incidentă, de orice lungime de undă.

9. corp delict = obiect care a servit la săvârșirea unei infracțiuni.

10. (mat.) mulțime înzestrată cu două operații (adunare și înmulțire), caracterizată prin proprietăți de asociativitate, distributivitate, precum și prin existența elementelor neutre și inverse în raport cu cele două operații.

11. corp fonetic = totalitatea sunetelor care alcătuiesc un cuvânt sau o formă gramaticală.

12. unitate cu care se măsoară mărimea literelor tipografice.

13. totalitatea persoanelor care, prin funcție sau profesiune, formează o unitate deosebită, legal constituită.

14. corp de balet = a) ansamblul balerinilor dintr-un teatru de operă, operetă sau estradă; b) grup de dansatori având într-un spectacol rol similar corului de operă; corp diplomatic = totalitatea reprezentanților diplomatici străini acreditați pe lângă un stat.

15. corp electoral = totalitatea persoanelor care se bucură de drept de vot la data efectuării unor alegeri.

16. mare unitate militară în alcătuirea căreia intră mai multe divizii, brigăzi și regimente de toate armele.

17. corp de gardă = clădire sau încăpere din incinta unui obiectiv de pază ocupată de o gardă militară.

18. s. m. (med.) denumire dată unor structuri anatomice.


Fibră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fibre, lat. fibra)

1. fir subțire, flexibil, folosit la fabricarea țesăturilor, a hârtiei etc.

2. ~ optică = fibră de sticlă cu compoziție specială, pentru transmiterea informațiilor.

3. formație filiformă a unui material.

4. element filamentos care intră în alcătuirea țesuturilor organice.


Fibroină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fibroïne)

1. substanţă albuminoidă transparentă din alcătuirea fibrei de mătase naturală.


Flanc

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. flanc)

1. extremitate laterală a unei formații, a unui dispozitiv de luptă.

2. din ~ = dintr-o parte; în ~ (câte unul) = unul în spatele altuia.

3. carton special care servește la confecționarea, prin presare, a matrițelor de stereotipie.

4. (teatru) nume dat panourilor care servesc la alcătuirea decorurilor.

5. porțiune laterală dintr-o cută de teren, în care straturile își mențin înclinarea aproximativ constantă.

6. fiecare dintre părțile laterale exterioare ale unei nave.

7. fiecare dintre cele două porțiuni laterale ale peretelui abdominal.