Dictionar

aldimine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aldimines)

1. substanțe care derivă de la aldehide, care, prin reducere, dau amine primare.
 

aldol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aldol)

1. aldehidă-alcool, obținut prin polimerizarea unei aldehide.
 

aldoximă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. aldoxime)

1. combinație organică rezultată din condensarea unei aldehide cu hidroxilamina.
 

aldoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aldose)

1. (chimie) monozaharidă având în moleculă gruparea carbonil caracteristică aldehidelor; oză cu funcție de aldehidă.
 

carbonil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carbonyle)

1. grupare funcțională bivalentă, în moleculele aldehidelor și ale cetonelor.
2. combinație a oxidului de carbon cu alte metale grele.
 

carbonilic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. carbonylic)

1. (despre substanțe) care conține în moleculă gruparea carbonil.
2. compuși ~ci = denumire generică pentru aldehide și cetone.