Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aldimines)
1. substanţe care derivă de la aldehide, care, prin reducere, dau amine primare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aldol)
1. aldehidă-alcool, obţinut prin polimerizarea unei aldehide.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. aldoxime)
1. combinaţie organică rezultată din condensarea unei aldehide cu hidroxilamina.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aldose)
1. (chimie) monozaharidă având în moleculă gruparea carbonil caracteristică aldehidelor; oză cu funcție de aldehidă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carbonyle)
1. grupare funcţională bivalentă, în moleculele aldehidelor şi ale cetonelor.
2. combinaţie a oxidului de carbon cu alte metale grele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. carbonylic)
1. (despre substanţe) care conţine în moleculă gruparea carbonil.
2. compuşi ~ci = denumire generică pentru aldehide şi cetone.