Dictionar

aldehidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aldéhyde)

1. substanță organică obținută prin oxidarea unor alcooli.
 

acetaldehidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acétaldéhyde)

1. (chimie) aldehidă rezultată din oxidarea etanolului, cu formula chimică CH3CHO, care are un miros caracteristic de măr verde; etanal, aldehidă acetică.
 

benzaldehidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. benzaldéhyde)

1. aldehidă aromatică din benzen, lichid incolor, cu miros de migdale amare, folosit în parfumerie, în industria coloranților etc.
 

dialdehidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dialdéhyde)

1. corp chimic care posedă două funcții aldehidă.
 

formaldehidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. formaldéhyde)

1. produs gazos cu miros iritant, solubil în apă, folosit la fabricarea rășinilor sintetice, a coloranților, medicamentelor, ca dezinfectant etc; aldehidă formică.
 

metaldehidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. métaldéhyde)

1. substanță solidă albă rezultată prin polimerizarea aldehidei acetice, folosită drept combustibil.
 

paraacetaldehidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. paraacétaldéhyde)

1. lichid incolor cu miros aromatic, obținut prin tratarea aldehidei acetice cu acid sulfuric sau acetic, în sinteze organice.
 

acetaldehidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acétaldéhyde)

1. (chimie) aldehidă rezultată din oxidarea etanolului, cu formula chimică CH3CHO, care are un miros caracteristic de măr verde; etanal, aldehidă acetică.
 

acroleină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acroléine)

1. (chimie) aldehidă etilenică, lichid volatil, cu miros neplăcut, prin deshidratarea glicerinei; propenal.
 

aldol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aldol)

1. aldehidă-alcool, obținut prin polimerizarea unei aldehide.
 

aldolizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. aldolisation)

1. formarea de aldol pornind de la aldehidă.
 

aldoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aldose)

1. (chimie) monozaharidă având în moleculă gruparea carbonil caracteristică aldehidelor; oză cu funcție de aldehidă.
 

bachelită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bakélite)

1. rășină sintetică, al reacției de condensare dintre aldehida formică și fenoli, folosită la fabricarea unor piese electroizolante.