Rezultate secundare (Aleatoriu.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aléatoire, lat. aleatorius)
1. care depinde de un eveniment incert; supus hazardului; întâmplător; stocastic.
2. variabilă ~ie (sau stocastică) = mărime care poate avea diferite valori, fiecare dintre ele fiind luată ca o anume probabilitate; muzică ~ie = muzică în care autorul introduce elemente de hazard, de improvizaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aléatorisme)
1. caracter aleatoriu; hazard.
2. procedeu de creaţie care urmăreşte, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului şi a imaginaţiei spectatorului.
3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeaşi compoziţie se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertăţii improvizatorice a interpretului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ergodique)
1. (despre o ipoteză) care presupune că realizarea izolată a unui proces aleatoriu staţionar este statistic reprezentativă pentru realizările posibile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ergodicité)
1. proprietate a unui proces aleatoriu staţionar care satisface ipoteza ergodică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. stochastique)
1. adj. întâmplător, aleatoriu.
2. s. f. (mat.) folosirea calculului probabilităţilor pentru punerea în valoare a statisticilor.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (v. zgomoti)
1. producere de perturbații de natură acustică, caracterizate prin vibrații care variază în frecvență și în intensitate în mod aleatoriu.
2. amestec confuz de glasuri, de sunete (puternice); zgomot.