Dictionar

Rezultate secundare (Aleatoriu.):

Aleatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aléatoire, lat. aleatorius)

1. care depinde de un eveniment incert; supus hazardului; întâmplător; stocastic.

2. variabilă ~ie (sau stocastică) = mărime care poate avea diferite valori, fiecare dintre ele fiind luată ca o anume probabilitate; muzică ~ie = muzică în care autorul introduce elemente de hazard, de improvizaţie.


Aleatorism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aléatorisme)

1. caracter aleatoriu; hazard.

2. procedeu de creaţie care urmăreşte, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului şi a imaginaţiei spectatorului.

3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeaşi compoziţie se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertăţii improvizatorice a interpretului.


Ergodic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ergodique)

1. (despre o ipoteză) care presupune realizarea izolată a unui proces aleatoriu staţionar este statistic reprezentativă pentru realizările posibile.


Ergodicitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ergodicité)

1. proprietate a unui proces aleatoriu staţionar care satisface ipoteza ergodică.


Stocastic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. stochastique)

1. adj. întâmplător, aleatoriu.

2. s. f. (mat.) folosirea calculului probabilităţilor pentru punerea în valoare a statisticilor.


Zgomotire

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (v. zgomoti)

1. producere de perturbații de natură acustică, caracterizate prin vibrații care variază în frecvență și în intensitate în mod aleatoriu.

2. amestec confuz de glasuri, de sunete (puternice); zgomot.