Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allégorique, lat. allegoricus)
1. care folosește alegoria, care are valoare de alegorie; care conține un sens ascuns, o aluzie ascunsă; exprimat în pilde.
2. car ~ = vehicul amenajat cu o platformă reprezentând o scenă simbolică şi cu care se defilează la anumite sărbători.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. allégoriser)
1. a da realităţii un sens alegoric.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (alegoriza + -ant)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anagogie)
1. elevația sufletului către lucrurile divine.
2. interpretare spirituală și mistică a Scripturilor.
3. interpretare a Scripturii, care se ridică de la sensul literar al textului la cel alegoric şi spiritual.
4. figură de retorică prin care se trece de la particular la general.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apocalypse, gr. apokalypsis)
1. viziune mistică înspăimântătoare a sfârşitului lumii în religia creştină.
2. scriere care înfăţişează alegoric sfârşitul lumii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attribut, lat. attributum)
1. însuşire esenţială proprie unei fiinţe, unui fenomen, lucru etc.
2. semn distinctiv, simbol al unei funcţii, al unui personaj alegoric.
3. parte secundară a propoziţiei care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia.
4. (inform.) informaţie care însoţeşte o categorie sintactică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bestiaire, lat. bestiarium)
1. pl. culegeri medievale de fabule sau de povestiri alegorice despre animale.