OK
X
alergie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. allergie)
1.
reacție
modificată
a
unui
organism
la
contactul
cu
anumite
substanțe.
alergie
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
allergia
2.
FR
allergie
3.
EN
allergy
4.
DE
Allergie
5.
RU
aллерrия
6.
HU
allergia,
túlérzékenység
fotoalergie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. photoallergie, engl. photoallergy)
1.
sensibilitate
alergică
la
lumină;
reacție
alergică
activată
de
lumină.
alergen, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.n.
Etimologie: (fr. allergène)
1.
I.
se
spune
despre
substanțele
care
pot
provoca
o
alergie.
2.
II.
substanță
care
provoacă
o
alergie.
3.
(antonime)
analergic,
antialergic.
alergic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. allergique)
1.
I.
legat
de
alergie;
cauzat
de
alergie,
caracterizat
prin
alergie.
2.
(med.)
se
spune
despre
o
persoană
al
cărei
sistem
imunitar
reacționează
(destul
de)
puternic
la
prezența
unui
corp
străin.
3.
(fig.,
fam.)
care
manifestă
o
incompatibilitate
sau
un
sentiment
de
antipatie
pentru
ceva
sau
cineva.
4.
II.
persoană
care
manifestă
o
alergie.
5.
(antonime)
analergic,
antialergic,
hipoalergenic.
alergografie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. allergographie)
1.
metodă
de
testare
a
alergiei
prin
provocarea
de
diverse
reacții.
alergologie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. allergologie)
1.
ramură
a
medicinii
care
studiază
mecanismele
alergiei
și
bolile
alergice.
analergic, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.n.
Etimologie: (fr. anallergique)
1.
(substanță)
care
nu
provoacă
alergie.
2.
(antonime)
alergen,
alergic.
dezalergizare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (dez- + alergie + -iza)
1.
imunizare
la
alergie.
2.
(fig.)
descătușare,
eliberare.