Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. athlétisme)
1. ramură a sportului care cuprinde probe de alergări, sărituri, aruncări; atletică uşoară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biathlon, rus. biatlon)
1. concurs atletic combinat din două probe; probă sportivă constând din alergări pe schiuri pe o distanţă de 20 km şi trageri cu arma la ţintă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. bull-finch)
1. obstacol la alergările de cai, format dintr-un taluz de pământ sau zid cu nuiele deasupra.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. course, /2/ engl. course)
1. drum, distanţă de străbătut.
2. traseu parcurs de un curier (I), de un vehicul pe acelaşi itinerar, după un orar stabilit.
3. vehicul care parcurge un astfel de traseu.
4. unghi format de direcţia în care se mişcă o navă comercială cu direcţia nordului.
7. (fig.) întrecere, competiţie.
8. întrecere sportivă în care mai mulţi concurenţi parcurg repede o anumită distanţă.
9. (alp.) orice ascensiune în munţi.
10. mişcare, deplasare rapidă a unui obiect în spaţiu.
11. lungime a drumului parcurs de un piston în cilindru între cele două puncte moarte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. finish)
1. linia de sosire la o probă de alergări, curse etc.
2. partea finală a unei probe; capacitatea unui sportiv de a termina în forţă o întrecere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. isthmique)
2. jocuri ~e = serbări la vechii greci care se organizau din doi în doi ani, în Istmul Corintic, cu întreceri de lupte, alergări, aruncarea discului şi a suliţei etc.